Caracteristica esențială a procedurii insolvenței este starea de insolvență, deoarece apariția ori iminența acestei stări marchează începutul perioadei de restricție a drepturilor debitorului, restricție specifică procedurii insolvenței.

Inițial, în legislația românească s-a dat prioritate măsurilor de redresare a debitorului, în dauna scopurilor normale ale procedurilor de insolvență, care urmăresc, în principal, acoperirea datoriilor față de creditori. Rezultatul nu a întârziat să apară: în Raportul de țară pentru România al Comisiei Europene din 6.10.2004, economia României era declarată o economie de piață funcțională, dar neconcurențială. Din păcate, la peste 3 ani de la acest raport și după aderarea la UE, starea de fapt nu s-a schimbat, iar legiuitorul român continuă să distorsioneze jocul concurenței prin amânarea procedurilor de insolvență relativ la unele societăți.